Când timpul nu mai are răbdare (3)..

Doar simplitate și singuratate.

.

.

.

.

.

.

.

Și iata „Miercurea fără cuvinte” de la Carmen a poposit la Zina. Deci mai nou la ea, puteți posta fotografii, toți cei ce vreți.

Sursa foto si foto reprezentativă: arhiva personală.

.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală a textelor, dar și a fotografiilor.

Conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa totală este interzisă fără acordul meu expres.Copyright © 2019 – 2020 Ina S. – Toate drepturile rezervate

Acest site/ (aceste articole) este/ (sunt) protejat(e) de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 200 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol și avizarea mea în mail.

27 de gânduri despre „Când timpul nu mai are răbdare (3)..

Adăugă-le pe ale tale

  1. Recunosc ca nu stiu ceva despre rabdarea timpului, dar cei care ar trebui sa-si piarda rabdarea sunt oamenii.
    Si daca nu se intampla, nu stiu ce si cum… Tare ma dor uitarile astea, care in fond inseamna cumva ca uitam cine suntem, de unde venim si daca asta se intampla, viitorul este chiar incert!
    Pupici si Happy WW, draga Ina! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cu timpul am eu o mica problema. Uneori se dilata si-ti permite mai multe, alteori fuge mancand pamantul, nerabdator. Nici nu avem timp sa ne mai cramponam de ceva. Cu aceste case eu cred ca s-a grabit. Si noi oamenii uitam sau nu putem sau si noi suntem parasiti. Cine stie care-i ntradevar povestea lor?? Dar ce mare dreptate ai, de nu ne ingrijim de ce avem vom uita cine suntem si unde vrem sa ajungem si-i trist.
      Multumesc frumos, Suzana! Pupicii si seara buna! 🙂

      Apreciază

  2. Am mai spus pe undeva, iubesc să văd case vechi. Mici şi vechi. Şi chiar dac-s părăsite şi poate părea tristă imaginea, eu aş sta ore-ntregi să le văd, să-mi imaginez viaţa care-a fost cândva acolo, sufletele care le-au însufleţit…

    Apreciat de 2 persoane

  3. Trista realitatea contemporana planetara !
    Asta este adevarata imagine a României, si al majoritatii tarilor din Estul UE, dar mai ales din Orient din Sud-est si Sud în general, din punct de vedere socio-politic economic si cultural.
    Toti suntem responsabili de aceste stari deplorabile în care a ajuns lumea, ipocriti, mascati, pozând în inocenti nevinovati, însa prea putini se trezesc din „somnul” secular al mortii spirituale, indus de nonvalorile lumii umanist-materialiste Occidentale !
    O seara relaxanta, binecuvântata cu pace si bucurie sufleteasca, draga Ina !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Cand omul imbatraneste… si casa se prabuseste.

    Casele cu veranda si coloane imi plac mult de tot. Imi plac, in general, casele vechi – cele „reconditionate”, dar si cele in, aproape, ruina.

    Seara frumoasa iti doresc! Pupici! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

  5. O simplitate care ne copleșește cu nostalgii și emoții. Cred că fiecare dintre noi are o casă ”de suflet”, în care-și regăsește amintiri șlefuite de timp, dar de neuitat. Și casa mea e la fel, dar, adesea, nu am curajul să o văd cum suferă de una singură. Va trăi doar din amintiri, pentru că eu nu mai am poze cu ea. 😦
    Mulțumesc pentru sentimentele iscate, Ina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Este trist și emoționant să vezi casele acestea părăsite. Toți ducem în suflet o casa, daca nu părăsită, macar lăsată. Casa bunicilor, a părinților..
      Sa sperăm că vor viețuii pe mai departe.
      Mulțumesc, Petru! 🙂 O zi buna!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Daca imi lipseste ceva cu adevarat din calatoriile cu masina (si din calatorii in general) .. uite acum am realizat, sunt chiar casele, pe care le zaream si care ma priveau cu ochii lor curiosi, de pe margine…

    Minunate poze! Mi-am reamintit acum de doua: una era la rascruce de vanturi (exact asa arata – la un moment dat o transformasera fara succes in ceva „local”) iar a doua s-a transformat sub ochii nostrii – au adaugat un rand de pereti in exterior – cat sa faca un fel de antecamera.

    Pupici cu drag, cam intarziat ce e drept – happy sa ne fie tot timpul zilele :D.

    Apreciază

Lasă un răspuns la Ana May Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: