De prin urbe, căutându-le…
Și iată Miercurea fără cuvinte, de la Carmen a poposit la Zina. Deci mai nou la ea, puteți posta fotografii, toți cei ce vreți.
Sursa foto reprezentativă: Pexels.com
Sursa foto arhiva personală.
.
Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală a textelor, dar și a fotografiilor.
Conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa totală este interzisă fără acordul meu expres. “Copyright © 2019 – 2021 Ina S. – Toate drepturile rezervate”
Acest site/ (aceste articole) este/ (sunt) protejat(e) de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 200 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol și avizarea mea în mail.
cu Ina hai_hui 
Frumoasă tare scorojeala când o vezi la alții. Pe mine mă inspiră 🙂
Îmi place cel mai mult cea din fotografia reprezentativă ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Foto reprezentativă e a Pexel ului, dar se „lipea” bine de ce voiam să postez. Mulțumesc Issa! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
și prima de la tine e inspirantă 🙂
bine, toate sunt frumoase, dar astea au un cino-ncoa în plus, aș fi curioasă ce e dincolo de ele sau ce a fost 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Curiozitate este, dar ușile toate-s închise… Putem țese povesti însă…
Mulțumesc! 😘❤️
ApreciazăApreciază
Cam arse de soare si scorojite de vreme … dar sunt intradevar frumoase!
Zi placuta draga Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur, Ella, că-ți plac. Au trăit multe.. Multumesc! O zi buna! 😘❤️
ApreciazăApreciază
❤️ Ah, portile….!
O zi binecuvantata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc la fel, Nima dragă! 😘❤️
ApreciazăApreciază
Aia prima, aia din lemn, m-a făcut să stai cu ochii lipiţi de ea şi să simt mirosul ăla de lemn vechi, să-mi imaginez… da, păţesc asta când văd porţi vechi. Am ceva ce nu pot explica, se activează rapid o parte a visării şi parcă sunt acolo. Aş vrea să ştiu poveştile celor ce-au intrat pe ea.
Ştii, ţi-am zis asta şi la casele alea vechi. Cred că am o legătură strânsă cu trecutul, oi fi fost ceva copchil de curte, responsabil cu deschiderea porţilor pentru stăpâni 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și mie-mi plac casele vechi, implicit detaliile lor, uși, porți, firide, balcoane, etc.
Ușile mă impresionează că și simbol, ca și intrere, deschidere. Îți oferă prima impresie.
Om fi fost, cine știe ce.. zâmbesc larg. Mulțumesc mult Potecuță! O zi buna! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Isi poarta cu mandrie ranile. 😊 Cred ca sunt cladiri de patrimoniu (mai ales cea unde ai fotografiat si in detaliu). Ma tem ca unii asteapta sa se deterioreze cat sa devina „pericol pubic” si sa fie mai ieftina demolarea (sau vanzarea). Mi-ar placea sa ma insel.
Si mie imi plac foarte mult casele ranite.
Zi frumoasa iti doresc! Pupici! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu îmi amintesc dacă aceea este clădire de patroniu.. Era un vechi magazin de pantofi acolo. Clădirea e îmbrăcată într-un rigips curat-uniform, dar care nu spune nimic. M-a impresionat doar, cum au tăiat în el să-i lase frumusețea la vedere. Poate că a fost mai ușor pentru constructor, dar mie chiar mi-a plăcut. Poate-s rănite, dar au o semeție a lor. Mulțumesc Diana! O zi buna! 😘❤️
ApreciazăApreciază
Mi le imaginez la vremea lor de glorie și parcă-i văd pe arhitecții care le-au proiectat, mândri de bijuteriile arhitectonice care au ieșit din mințile lor. 🙂 Mie, a doua îmi spune o poveste fiindcă îmi amintește de o surată de-a sa, pe care am văzut-o cândva… și era renovată, așa că arăta din nou maiestuoasă. Îți mulțumesc pentru călătoria imaginară prin alte vremuri, dragă Ina!❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că ne îmbie să privim înapoi. Și eu visez gasindu-le. In acea intrare eu vad încifrate multe simboluri, nou (clădirea era perfect renovata de un alb sclipitor) și vechi – vetust, patru cadrane, timpuri (epoci – ușă de carton și dantela in fier forjat ruginit)..
Mulțumesc Cri Cri! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Biete porți, uitate de vreme… Câtă grijă aveau oamenii înainte pentru a avea o poartă sau o ușă de intrare primitoare, frumos împodobite. Cu timpul, s-a pierdut și asta… Ușile de la bloc sunt toate la fel. Chiar și cele de la case, rar vezi ceva deosebit.
Happy WW, dragă Ina! ♥
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De mult timp suntem uniformizați și în curente se poarta cubismul, simplitatea. Dar nu asta-i problema, ci că sunt in suferinta cele ce chiar sunt împodobite, podoabe in sine. Nici să vrei, e greu de găsit o poartă, o ușă frumoasă. Știu cât m-am chinuit să găsesc o ușă de bloc, de bun simt, căci îmi dăduse bunica niste bani de casa nouă. Și-mi amintește de ea, de fiecare data. Asta e, ăștia sunteM.
Mulțumesc mult Zina! O seara buna! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Usa aceea… foarte interesant model!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că-ți place Ana! Seara buna! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cate povesti de viata in spatele acestor intrari! Imi plac aceste imagini, triste in esenta lor.
Le urez sa aiba o noua viata mai bucuroasa. Poate vor avea vreo sansa, cat inca mai sunt…
Multumesc, draga Ina! Pupici! ❤
Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu sper că vor primi șansa lor. De aceea și titlul optimist. Le-am admirat mult și încă îmi place să revin uneori acolo. Mulțumesc mult eu Suzana! O seara buna! 😘❤️
ApreciazăApreciază
Ce frumos este decorata ultima usa. Oare sa fi fost de la vreun magazin? poate o cofetarie….
Blocurile mai vechi aveau usi foarte frumoase, holul era iar tare sic.
Imbratisari cu drag 🙂
Happy ww 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Ruxi, ultima este ușa unui vechi magazin de pantofi. Nu are hol, intri direct, dar e inchi de câțiva ani. Tu ai dreptate, clădirile vechi aveau/ au personalitate și chiar sunt șic. Mulțumesc! O zi frumoasa! 😘❤️
ApreciazăApreciază
Soarele nostalgiei străbate timpul și astfel devin nemuritoare amintiri atât de frumoase. Eu cred că nimic nu moare cu adevărat, atâta vreme cât este cuprins în fotografie și e văzut de generații noi. Lemnul și fierul se îngemănează în pozele tale și ne transmit sentimente de dor pentru ce a fost și nu va fi să mai fie, decât în noi. Sărut-mâna pentru emoțiile transmise, Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Răzbate o nostalgie acolo, ai dreptate, Petru. Eu cumva le-a ales pentru frumusețea lor vizuala. Apoi, acasă, curioasă, le tai, le măresc și abia atunvi le descopar „poezia” din spate. Mulțumesc frumos pentru trăiri. O zi buna! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai zis tu că vei pune fotografii cu porţile. Am mai descoperit unele prin Sibiu între timp.
Faine fotografii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! Am unele și mai spectaculoase, dar stric cadru și ideea, cu persoana mea. 😟 Așa că mă rezum la celelalte. 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, strici! Și eu mai apar prin unele poze de pe blog.
ApreciazăApreciază
Tu ești mai curajoasa si-ti stă. 😘❤️
ApreciazăApreciază