Antiprimăvara

de Adrian Păunescu

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi,
Că Martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi.
În noi e loc numai de iarnă,
Vom îngheța sub ultim ger,
Orbecăind pe copci de gheață,
Ca un stingher spre alt stingher.

Și vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu,
Și cuiburi și-au făcut la streșini,
Și lângă mine nu ești tu.
Ninsori mai grave decât moartea,
Au fost și sunt și vor mai fi,
La mine-n suflet este vifor
Și vin nebuni să facă schi.

Și ninge pâna la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot,
Un dans de oameni de zăpadă
Ce îmbrățișarea n-o mai pot.
La noi e iarnă pe vecie,
Doi foști nefericiti amanți,
Ia-ți înflorirea, primăvară
Și toți cocorii emigranți.

Primăvară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost,
Poți să pleci, suntem reci
Iarnă ni-i pe veci.

SURSA: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/antiprimavara.php

Și pentru că varianta interpretată de Seicaru este mai apreciată, iat-o, cu drag.

Sursa: YouTube.com

Cumva și pentru că așa sunt zilelele astea, sucite. Cineva e antiprimăvară, oare?? Mi-a și amintit cineva în blog, nu mai rețin cine, că am devenit și uitucă, de-o vreme… E o poezie de suflet, într-o interpretare specială, pentru mine.