Arhitectonica (1)

Din tolbă, adunate în timp, unele nu mai știu exact ce/ de unde sunt. Sunt clădiri monumentale, care mi-au iesit în cale și care m-au impresionat. Nu sunt cele mai reușite poze, deci scuze.

Și iată Miercurea fără cuvinte, de la Carmen a poposit la Zina. Deci mai nou la ea, puteți posta fotografii, toți cei ce vreți.

Sursa foto și foto reprezentativă: arhiva personală.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “©Copyright 2019-2021– Toate drepturile rezervate

23 de gânduri despre „Arhitectonica (1)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Sa spuna cineva ca trecutul nu e cu noi. 😊 Si mie imi plac mult de tot cladirile vechi.
    Dintre aceste poze imi parea foarte cunoscut Pavilionul (n-am fost niciodata la Calimanesti), dar nu l-as fi identificat. Nu trebuie sa stim „numele” pentru ca un om sa ni se para frumos. 😊 Asa si cu cladirile.
    Zi minunata iti doresc! ❤️ 😘

    Apreciat de 1 persoană

    1. Trecutul e cu noi, iar clădirile vechi spun ceva, ce noi nu mai putem recupera, daca se pierde. Poate asemeni cu ceva Pavilionul Central din Călimănești. Mulțumesc frumos, Diana! O seara buna! 😘❤️

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe