Cutreeeeemuurrrr!!

4 Martie 1977 Huruială!! Un pârâit din străfunduri, un vuiet neomenesc, câteva clipe de zbatere și un timp de încremeneală, și deodată, ceva animalic: un strigăt CUTREMUR!!

–Tată?? Mama unde e??? – Stai cuminte că vine. Și nu se vedea, totuși.. M-a apucat plânsu’ ncetișor, pe înfundate.

Uff! Asta-i eternitatea unor clipe în care pământul fugea de sub picioarele oricui. Se auzeau glasuri speriate, plânsete înăbușite. Un radio în surdină.. O frica se instalase pe chipul oricui înțelegea..

Venisem de la joaca de afară. A urmat spălarea și masa de seară. Era un film și eu nu aveam voie să ma uit la film, din motivul că-s copil. Mă întorsesem pe partea cealaltă a recamierului întins și adormisem. La un moment dat s-a auzit un vuiet puternic, un sunet cumva din străfunduri. Trezită brusc, m-am întors sa mă uit după mama. Renunțase să mai urmărească filmul, se ridicase și se uita pe fereastră. Astepta să vadă, pe fereastră, motivul sunetului și al mișcării podelei. Stăteam în apropierea unei unități militare – la gară și câteodată când erau aplicații, treceau multe tancuri pe bulevard, uneori.. duduia pământul sub ele.  Acum nu erau ele de vină…

În noapte, duduia pământul și țipa din rărunchiuri. Tata a privit lustra descriind jocuri ciudate-n tavan și brusc a țipat ultimativ: cutreeemurrrrrr!

Mie mi-era complet neclar ce e, dar m-am trezit înfășcată, luată la subraț de tata și țâșnind pe ușă apartamentului, cu mama după noi. Dar s-a întors să-și ia capotul și apoi nu mai venea. Aș fi recunoscut-o sigur, între cei ce apucaseră să coboare. Tata m-a dus departe de bloc, la groapa de nisip. Era îngrijorat din cauza mamei, dar nu voia să mă sperie. Când s-a oprit bâțâiala, m-a pus să stau acolo, să nu mă mișc orice ar fi, că o aduce pe mama și dus a fost. În câteva clipe erau lângă mine, cumva iritați și speriați, răvășiți, dar mai ales triști. Fusese un cutremur mare și răul nu trecuse.

–Nu găseam capotu’! Și n-am stat mult, doar ce mi-am luat cheia și-am închis. Coborau atunci, de sus și doamna P. cu soțul. Ți-ar fi placut s-o vezi, era în cămășuța de noapte și nu prea îmbrăcată. E prin jur acum.

Zâmbeau, dar nu era zâmbetul lor. Nimeni nu voia nimic, decât clipele ce trecuseră le voiau înapoi, liniștite și calme, să nu existe agitația, zbaterea, spaimele, cutremurarea, plânsete, vocile în șoaptă sau răstite. Normalul îl voiau toți, dar nu mai era.

În noaptea aceea nu am mai intrat în casă. Se așteptau replici. Nu era lumină, apă și toata lumea era tristă, dar solidară. Se instalase panica.

^^^^^^^^

-Mama, stai așa! Stai numai sub mine! Dacă se întâmplă ceva, tu scapi, mor eu!

Plângea, nu înțelegea nimic. Făcea docilă ce voia mamaia, ce se așezase peste ea acoperind-o, aproape sufocând-o.. Erau în sală, sub masă. Trezită din somn, brusc, plimbată în fugă prin casa ce începuse să se răcească, până au ajuns așa, neînțelegand nimic… De atunci și de acolo, a rămas un fir nevăzut, între ele, să se ajute una pe cealaltă, cât or fii.

Seara era liniștită, domestică. A spălat fetița pe cap și acum îi punea moațe. Ei ce-s moațele?? Sunt ziare puse pe cârpe cu care-ți înfoi păru’. Voi nu ați avut zulufi?? Răsucești parul pe ziar și innozi cârpa. A doua zi ai bucle și zulufi. După spalat și aranjat s-au asezat în pat. Pe nesimțite le fura somnul, doar difuzorul mai făcea gălăgie în surdină.

Și brusc, mamaia a sculat-o din somn și a zis liniștită – Mamă, hai să ieșim afară! Se auzea un vuiet și mai ales se mișcau de pereții, cu tot cu macate. Și tablourile se strâmbau rău.

Au luat-o spre bucatarie, ca de obicei. Aici, era frig, se vărsase pe jos apa, din vadra ce sta pe scaun, lângă ușa de iesire. Zăvorul se înțepenise și nu mai putea fii ridicat. Ude, au luat-o înapoi în cameră. Mamaia s-a hotărât și s-au îndreptat spre sală, să iasa în balcon. Era a doua iesire din casă. A încercat câtva timp să desfaca ușa. N-a fost chip, parca era sudată! Cheia nu se rotea și în spaima aceea răsucind și trăgând cu forță, a rămas cu clanța în mână.

Nu mai avea solutii. Resemnată, s-a asezat peste fetița cu moațe, încercând s-o apere de furia naturii. Erau sub masa din sală, într-o încremenire. Liniște și plânsete… Să fii trecut minute bune, o oră, mai mult, când au auzit voci în curte. Era Zorică, țiganul din spatele casei, care sărise gardul și a luat zăvorul de la poartă. Deschisese usa pentru Florea, fratele Floarei, ce venise cu bicicleta după ea, s-o vadă ce face. Nevăzând-o la poartă, nici afară, s-a îngrijorat și a intrat cu Zorică în curte. Au spart ușa sălii și le-au gasit acolo, încremenite.

Auzeau, dar nu reacționau. Plângeau, dar nu se puteau desface din aceea îngemănare. Strângea bine fetița cu moațe și-și aștepta moartea. Și n-a venit! A scăpat!

Nela de atunci, de când avea câțiva anisori, a rămas cu spaima, dar și cu ideea că are darul de-a simții cutremurele. Le simte oriunde, din lume sau poate pe cele din apropiere. Uneori spune, de cele mai multe ori nu. Ca să nu fie luată în derâdere. Ea știe că e cutremur și ca se zbat măruntaiele pământului. Într-o zii sunt zeci.

^^^^^^^^

A fost în Martie, 4, 1977…

Au fost orașe rase, au fost pierderi, a fost durere la tot pasul și jale. În fața naturii suntem neputincioși, până la un punct. Au căzut etaje întregi, blocuri taiate în două, cu lucruri nefirești la vedere, s-au prăbușit case, poduri. A fost spaimă. Mulți și-au găsit sfârșitul sub mormane de dărâmături. Era haos oriunde priveai. Unii în toată durerea luau ce li se părea la îndemână, fără scrupule. Știu asta de la televizor, de la știrile de atunci. De atunci, când informația era cenzurată.. Atunci, la câțiva anișori, am învățat și trăit cuvintele: cutremur, falie, sinistrat, dărâmături, crucea roșie, moarte, haos, replici, ajutoare, prăbușiri, scară Richter, corturi, scară Mercalli, crăpături, epicentru, clădiri avariate, moloz și câte altele. Mă ajutați cu altele??

Azi avem clădiri expertizate cu bulină roșie și proprietari neputincioși ce știu deznodământul. Avem și ”inspecția în construcții”. Nu-i trist?? Suntem mai pregătiți decât atunci??

Aveți grijă! Feriți-vă, dar mai ales feriți-vă copiii, dacă puteți și cum puteți!

Sursa foto reprezentativă: Pexels.com

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală a textelor, dar și a fotografiilor.

Conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa totală este interzisă fără acordul meu expres. “Copyright © 2019 – 2021 Ina S. – Toate drepturile rezervate”

Acest site/ (aceste articole) este/ (sunt) protejat(e) de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 200 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol și avizarea mea în mail.