La un an..

Reactualizarea primei pagini si totusi sunt la un an de bolg si prima pagina e mult in urma.

Prima pagina ar trebui sa justifice aparitia mea pe blog. Poezia lui Sorescu de mai jos, o face foarte bine.

Am sa continui povestea.

La aproape un an de blog, la un an de risipiri dulci, dar si de apartenenta la ”voi”, mi-e tare bine. Multumesc pentru vorba buna, chiar ajutorul in ale blogului. Multumesc ca existati in preajma mea, ca m-ati acceptat cu bune si rele.

Uneori imi place sa-mi revad inceputurile. Le mai corectez, le mai adaug cate-o amintire sau mai tai cate ceva. Traiesc din updateuri.

Esential, sunt tot eu, cea de-acum un an si blogul nu-i neaparat, numai despre cei ce nu mai sunt, ci si despre ceea ce sunt acum, ce-am devenit dupa anul scurs. Alambicat spus.

”Contabilitate – de Marin Sorescu

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,

A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).”

Deci a venit vremea sa contabilizam, sa tragem linii, sa aduna si sa scadeM..

Dupa un an trebuie sa VA MULTUMESC MULT SI SINCER pentru primirea in comunitate. Nu m-am simtit straina, ”mica si neinsemnata”, ci partener de dialog. Sunt cuvinte cam ”albe si goale”, voi cititi printre randuri, multumirea mea, simpatia mea.

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

update 08.01.2020 ora 10 am primit