La un an..

Reactualizarea primei pagini, și totuși sunt la un an de bolg și prima pagină, în timp, este mult în urmă.

Prima pagină ar trebui să justifice aparitia mea pe blog. Poezia lui Sorescu de mai jos, o face foarte bine.

Am sa continui povestea.

La aproape un an de blog, la un an de risipiri dulci, dar și de apartenență la ”voi”, mi-e tare bine. Mulțumesc pentru vorbe bune, chiar ajutorul într’ale blogului. Mulțumesc că existați în preajma mea, că m-ați acceptat cu bune și rele.

Uneori imi place să-mi revăd începuturile. Le mai corectez, le mai adaug câte-o amintire sau mai tai ceva. Traiesc din updateuri, modificări.

Esential, sunt tot eu, cea de-acum un an și blogul nu-i neaparat, numai despre cei ce nu mai sunt, ci și despre ceea ce sunt acum, ce-am devenit – după anul scurs. Alambicat spus.

”Contabilitate – de Marin Sorescu

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,

A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).”

Deci a venit vremea sa contabilizam, sa tragem linii, sa aduna si sa scadeM..

Dupa un an trebuie sa VA MULTUMESC MULT SI SINCER pentru primirea in comunitate. Nu m-am simtit straina, ”mica si neinsemnata”, ci partener de dialog. Sunt cuvinte cam ”albe si goale”, voi cititi printre randuri, multumirea mea, simpatia mea.

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

update 08.01.2020 ora 10 am primit