De Floriii și de Paște…(1)

Primenitul*

Și era o agitatie-n primăvară, ziceai că ai dat peste un stup și l-ai stârnit.

Nimic nu se termina până nu decretai că ai obosit rău și cădeai lat. Lăsai masa mai încolo, lăsai lenea pe mai târziu. Nu te puteai sustrage.

Mamaia se apuca de tăiatul viei, de era cald, chiar din februarie în ultima vreme, căci termina din ce în ce mai greu. Încă voia să țină pasul cu ceilalți, nu se resemnase cu propria-i neputință.

Spre final, venea cu noi în vie, pe un scaun de plastic ușor syi ca un vechil de plantație, ne arată, ridicând ciomagul scorburos, ce-i era pe post de baston, locul de unde trebuia să tăiem via: ‘’asta dă-o jos, are prea mult lemn’’, ‘’asta las-o, lăstaru’ ăsta crește și va face struguri, că nu mai apuc io!”..etc

Începeai cu florile, ce trebuiau desfăcute nițel, să ia aer, să le faci să-ți zâmbească.. ‘’Nu te uiți la ele, nu se uită nici ele la tine..’’, trandafirii de dezgropat, de săpat, de plivit și refăcut rondul din fața casei. Scoteam din pivniță mușcatele și din sală leandrul (ce acum l-am moștenit.. să tot aibă patruzeci de ani). Începeau să înflorească zambilele și ghiocei galbeni. Pomișorii ornamentali, într-o emoție – înfloreau și ei, timizi, dar roz sau galben. Urmau lalelele, roșii ca focul, aproape că te ciupeau de ochi, înflorite sub bolta din grădină. Acolo urmau și bujorii mari, grena, înfoiați și frumoși să se arate în toată splendoarea. Verdele acapara pe furiș, pe nesimțite gradina.

Liliacul din buza casei trebuia și el primenit. Primea o bidinea de var pe tulpină, cât să vadă soarele că-i nou nouț îmbrăcat și el, în alb. Ca și toți ceilalti pomi, ba chiar și pietrele ce mărgineau rondurile. Nu venea Paștele fără alb.

Treceai în casă. Altă corvoadă. Înlocuiam zăbunele de iarnă, cojoacelele de miel le mai purtai până spre Mai, totusi.. Dar lâneturile treceau la locul lor. Până prin toamna tarzie nu te mai uitai la ele. Dădeam afară macatele, plăpumile, și alte greutăți să ia aer. Și pe ele le mânca naftalina în camera de la stradă. Camera de la stradă era/ este camera comorilor, o lăsăm pe altă dată.

Macatu’ de pat la aer

Începea curățenia – de la scuturatul păienjenilor până la datul cu gaz sub pat, să moară toți ‘’scaraoschii’’. Așa ne speriau că acolo, sub pat, e necuratul. Întretimp s-a dovedit că erau cel mult gâlme de praf ce zburau ici colo și ‘’piatra’’ de tămâie, o farfurie ciobită de pământ ce aducea spiritul bun în casă la nevoie. Oglinzile și geamurile trebuiau lucite. Puneai fețele de masă nou lucrate-n iarnă. Toate ‘’muștele’’ din ață, croșetaturile, albite, apretate, trebuiau întinse, altfel cum??

Căzănelul cu apă proaspătă pe foc, albia mare de lemn, pe crăcan și țin’te cu spălăturile. Perdelele se spălau cu leșie și scrobeală. Urmau lenjeriile cu colțișori, apoi celelalte haine de om. Și aici într-o anume ordine. Săpunul de casa își făcea treaba cu prisosință și sodă. Rar avea mamaia o cutie de Perlan**.

 Uneori și câte-o pensulă de vopsea poposea pe fr’un gard.

Era imposibil să nu ajungi și la cimitir să stai de vorba cu cei duși, eventual, să le dai un raport, să știe și ei cum stai. Uneori lacrimile poposeau pe obraz, dar graba de-a curăța și acolo, făcea ca acestea să încremenească și să se zvânte. Cine avea timp de nimicuri?

Despre mancaruri o alta poveste..

Eii voi ce mai trândăviți pe aici??? Vine Paștele mâine și voi va că’tați de lucru! Hai că-i zor.. Vă aștept să m-ajutati?! (zâmbesc larg).

*primenit – îmbrăcat curat, nou;

**perlan – denumirea unui detergent românesc; orice detergent era numit perlan sui_generis;

Sursa foto reprezentativă: Pexels.com

Sursa foto: arhiva personală

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.

26 de gânduri despre „De Floriii și de Paște…(1)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Nostalgia se contureaza in sufletul meu, cu gandul la casa si gradina bunicilor, care era plina de flori, dar unele care nu trebuiau prea mult ingrijite. Imi amintesc si „curatenia de Pasti”, si macatele, si lazile „de zestre”… Pacat ca nu mai sunt azi – nici bunicii si nici prea multe dintre lucrurile lor.
    Un nou crampei de viata ai conturat aici si ai dat „start” amintirilor mele. 🙂
    Zile senine iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Doamne ce-ai rascolit în mine cu postarea ta superba!
    In afara faptului ca am vazut-o aievea pe bunica mea, m-am întalnit cu cuvinte pe care nu le-am mai folosit de … o vesnicie! Multa munca era pe saraca bunca de sarbatori .. si totusi se bucura enorm de ele!
    Iti multumesc pentru minunea asta de postare!
    Numai bine si multa înspiratie îti doresc!

    Apreciază

  3. Nu, nu-l vad ca altfel nu întrebam … 😆
    Se mai întampla uneori pe anumite siteuri sa nu vad … totul! Poate e de la setarile laptopului meu sau … ca sunt din afara! Zic si eu … 😆

    Apreciază

  4. Tocmai mi-ai dat un impuls puternic!
    „Lasai lenea pe mai tarziu” este o exprimare minunata! Mi-am scrijelit-o in memorie! 🙂
    Sunt o minune aceste texte-amintiri, nu numai pentru tine, dar si pentru noi, chiar trezesc adormite idei…

    Numai bine, draga Ina! Seara frumoasa si o saptamana la fel!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Daaa, zdroabă mare era în apropierea sărbătorilor. Pe noi copiii nu prea ne puneau la treabă zicând că mai mult îi încurcăm. Apoi, când a venit vremea neputinței, a trebuit să accepte ajutorul, dar așa cum zici supraveghind totul, ca nu cumva să deteriorăm sau să aruncăm ceva folositor.

    Apreciat de 1 persoană

  6. mi au dat lacrimile de emotie… atata frumos si puritate in textul acesta al tau! cata sensibilitate este in sufletul tau, Ina draga 💕 Emotionante amintiri, ce frumos ca le asterni aici!
    Asa era si la Buna mea. Fiori de dor ma cuprind. Sublim ❤️ iti multumesc.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Ce cuvinte frumoase. Mi-ai răscolit atâtea amintiri. Ce iureș se stârnea înainte de Paște prin toată curtea. Curățenie și în casă și pe lângă casă. Și toți aveam ceva de făcut, de la mic la mare. Țin minte că ani la rând eu am văruit pomii și pietrele rotude pe care mamaia le punea în jurul rondurilor de flori sau pe marginea aleii de lângă casă. M-a făcut să tresar poza cu bunica ta: exact așa avea și bunica mea macaturi cu galben și maro sau grena, pe care le scoteam la aerisit pe culme. Și mirosul de var proaspăt din toată casa, de așternuturi curate și apretate. Ce amintiri neprețuite! Mulțumesc mult pentru aducere aminte.
    O zi cât mai frumoasă, dragă Ina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eu fac asta si-n memoria tuturor bunicilor, dar si a alor mei ”dusi”. Mamaia era ”Floare”, iar taie ”Flor”. ”Floare” era si sora cea mai mare a mamii, o matusa tare draga. Eu cred ca-i bine sa mai ”copilarim” asa, ii amintesc, imi amintesc. Multam. Numai bine.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: