Stradală (3)

Din centru, dacă mergem la plimbare…

Odihnindu-ne…

Hrănind porumbeii

Fotografii pentru ”Miercurea fără cuvinte”– un joc iniţiat și găzduit de Carmen, la care puteți participa și voi.

Sursa foto reprezentativă: Pexels.com

Sursa foto : arhiva personală

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019 – Toate drepturile rezervate

15 gânduri despre „Stradală (3)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Admir cu adevarat toate aceste statui … în special „personajele” lui Caragiale sunt tare bine lucrate!
    Intr-o zi tot ajung eu în urbea ta si iau la pas tot centru ca sa vad statuile …

    O dupa amiaza placuta îti doresc!
    Imbratisari cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ma asez langa „batranel” – el ma ignora, eu nu-l deranjez, nu sunt cu cineva si nu sunt singura. 🙂
    Imi plac tare mult aceste statui prin orase! Chiar imi imaginez un dialog cu ele! Cu voce tare, de amorul artei si de amuzament. :))
    Zile senine iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ce drag i-ar fii! sa aiba companie. Ades trage cu urechea, la mamicile ce vin cu piticii, sa hraneasca si ele porumbeii. Eu n-am prins pe nimeni in foto,, cred, doar pentru ca era canicula, altfel e un loc ocupat. 😛

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe