Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Republicare: ”Casa veche de la țară – Nu uita să crești amintiri”

Aceasta este o republicare de pe Scrieri cu suflet, al Adrianei Pavel.    Va ofer o mica sugestie, ce mie-mi provoaca bucurie si multa emotie. Sper sa va placa, s-o descoperiti si poate o veti aprecia, ca mine, pe Adriana, pe care am descoperit-o intamplator, ca si pe voi, aici in blog. Are si picturi pe blogul ei, daca incercati sa o descoperiti  – veti vedea.

Sursa foto: Pexels.com

Scrieri cu suflet

Casa veche de la tara
Casa veche de la tara

In casa veche de la tara
Copilul inhata cana din metal
Si pescuieste mustele din galeata cu apa de put
Galeata odihnita pe un scaun schiop asezat pe prispa.
Deasupra scaunului, uitat intr-un cui,
Radioul plictisit isi drege vocea uscata de soare
Si naste un sunet de vara.

Copilul sare pragul, si de pe prispa aterizeaza intr-un colt al camerei,
Unde un aragaz orb de un ochi isi cara butelia de gaz
Folosita pentru zile speciale cu oaspeti veniti de la oras.
O soba de teracota i se opune in coltul opus
Legata prin cordonul ombilical de o plita
Pe care mancarea este gatita, pentru restul zilei.

Copilul da la o parte prosopul de pe mamaliga, rupe o bucata
Si o intinde in tocanita de ceaun de pe plita
De parca a infipt sabia in inima dragonului.
Fuge in cealalta camera, se aseaza in pat…

Vezi articolul original 246 de cuvinte mai mult

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee