Mărțișoare, prin viață..

Eiii, ce emoție! Era chiar o sărbătoare în aer. Numărai profesoarele, numărai colegele. Mergeai cu mama în piața, după tarabele cu mărțișoare. La început mama mi le cumpara și mă trezeam cu ele. Crescând, participam la cumpărături, îmi dădeam cu părerea, alegeam.

Cu ce emotie asteptam mărțișorul tatălui, nu mai spun. Ni-l dădea întotdeauna cu o zi ‘nainte. Cât îi săream în brațe și cu câtă stângăcie ni-l dădea, dar cu cât drag îl purtam..

Nu mai știu, cred că era cutiuța aceea incoloră, cu floricele, gen floare de piersic. Cred că era un import chinezesc – mărțișor mai pretențios și prețios, pentru dragele profesoare. Separat cumpărai un șnur alb roșu și-i faceai o fundiță, o puneai în cutiuță și gata cu mărțișorul simbol românesc. Pentru colege, cumpăram întotdeauna, mărțișoare metalice, coșar, trifoi, ghiocel, potcoavă, pline de noroc și veselie. Dimineața, încercai să găsești mica chită de ghiocei și viorele albastre indigou, la colț de stradă, în fața complexului, pe drumul spre școală, unde se aseza cate o tarancă venită din apropierea pădurii, cu o coșnița gata pregătită cu floricele primăvăratice. Pregăteai un plic și pe o foaie, pe o felicitare, desenai ceva cu mânuța ta, scriai ceva, o urare, apoi gata în plasuța de școală. Frumusețea era când le încurcai, când nu-ți ajungeau și când trebuia să improvizezi să iesi din situație.

De la școala, rămâne vie impresia ca 1 Martie venea cu primavara, mai ales în apropierea profesoarei mele de română, doamna Niulescu. Ne ruga, de 1 Martie să-i prindem fiecare elev, pe borurile palariei – de blană, mărțișoarele. Brusc devenea o floare. Îmi amintesc zâmbetul, frumusețea, curajul și ilaritatea ce-o inducea, ce-o stârnea, în jur. Și noi copii eram copleșiți nițel, dar mult mai puțin decât cei mari. Era, la fel de inedit ca tot nonconformismul dânsei, de la muzica ce ne-o cânta, la chitară, în unele ore, în apropierea vacanței ”una joia, un dolore mi dai/ una rosa e una spina”, la costumul verii, inclusiv cu pantalonii de pânză topită evazați, vopsiți cu cercuri mari, legați cu sfoara, gen fond plastic. De la dânsa am învățat extravaganța controlată, până la un punct, dar și că un parfum bun trebuie să miroasă aproape numai în sufletul tău, altfel lași urmă în spate și devii drogherie și alte câteva nimicuri de fete. Dirigintei, domnișoarei Mica Septa, profa de mate, îi ofeream cel mai frumos mărțișor, din punctul meu de vedere. El semana leit cu celelalte, deși cred că ceva în ochii mei îl înfrumuseța. Poate funda șnurului, poate o altă culoare mai pastelată, poate inflorescența puțin mai deschisă – nimicuri. Tare dragă îmi era diriga. Îi eram prima generație de elevi, eram foarte tineri toți, mai ales dânsa. Avea o blandete, o frumusețe și știa taina problemelor grele de mate și asta nu era puțin, în ochii mei. Gazeta matematică a devenit astfel și prietena mea și când după mult timp am mirosit-o, adulmecat-o, mi-a părut știută și am recunoscut-o și așa. Ne inoculase mândria de a ne gasi numele acolo și totul era o joacă, o nebunie, o bucurie. Și sunt multe de spus, mi-am iubit toate profesoarele, eram cuminte și încercam să nu supăr.

Veneam acasă de la școală, cu o plasuța, înlocuită, de mărțișoare nou primite. Ni se întâmpla ca și profesoarele să ne ofere mărțișoare. Devenea mărțișor preferat brusc, odată cu aprecierea sincera a gestului. Dar mărțișoarele băieților erau cele mai speciale, parcă. Ni le aratam, ne lăudam cu ele, le purtam mândre.

Și crescusem, lucram si de un 1 Martie un coleg, ca și alții, mi-a oferit un mărțișor. Cea mai în vârstă doamnă, dintr-un alt sector a dat de mine și m-a întrebat de unde primisem fundița bătută în pietre, era un mărțișor vizibil. I-am spus și mi-a aratat ce mărțișor primise dânsa de la el și a ținut să sublinieze că numai eu am primit așa pretiozitate și ca atare, mi-a sugerat că mă place acel băiat. De acolo, s-a legat o primă prietenie între mine și L. și acolo a fost prima mea privire mai atentă spre el, oarecum avertizată de mărțișorul susținut de doamna colegă în vârstă. Mărțișorul acela a ramas acas’, în cutia cu bijuterii a familiei, e o broșă foarte frumoasă. Cred ca Nela l-a păstrat.

Au trecut anii. Primul mărțișor de la E. este un măr, a urmat un ghiocel simplu, delicat și au rămas înțepenite în reverul unor haine de primăvară, lucesc, înseninandu-mi zilele, când le port. Alt mărțișor simbol drag mie, e unul mic cât un sfert de unghie, o umbreluță de argint, mutat pe brățara lănțișor, veche, de argint și ea. Tot pe aceeași brățara au poposit în timp și alte mărțișoare primite și care se potrivesc cu ea. 

Avand multe mărțișoare, o mai rugam pe Pitica să-și aleagă din ele, ce vrea. A crescut și la un moment dat, ne-a oferit cea mai frumoasă camee mărțișor broșă. E si ea în cutia cu bijouri.

Am ramas din copilarie cu meteahna asta, îmi place să ofer, să primesc, dar mai ales să port mărțișoare. Să fie cât mai simplu, cât mai delicat, cât mai simbolic. 

Să vă poarte noroc!

Deși nu am ajuns la mamaia niciodată în Martie, când eram la școală, cred că, odată cu prima ocazie, în vacanța de primăvară, îi ofeream un mărțișor. Îl păstra cu sfințenie înfipt în foaia din perete, de sub difuzor.

De la Turu, îmi amintesc, de când eram mică mică și nu înțelegeam ce reprezintă exact mărțișorul, că la ușa mare, de pe balcon, a sălii, agața maimaia, un șnur făcut de ea, din lânită albă cu roșu, răsucită în palme. Ce gest viu! Trebuia și casa să aibă mărțișorul ei. Trebuia să fie ocrotită cu el, de rele, de greutăți, de boli.  Și sigur se întâmpla așa, caci anul urmator, casa primea șnurul nou peste celălalt, nelipsit. Tot atunci mamaia, pe o foaie de hârtie de caiet, cu scrisul ei stâlcit, greu punea babele. Noi eram mici, dar cu voce tare, făcea prezența femeilor din viața ei, din apropierea ei. De la Marița, prietena de generație, la mătușa ei, Eugenia, care era poreclită Cioara, căci era cam tuciurie, la vecine și alte cunoștințe poposeau acolo, pe foaie, într-o ordine mai mult sau mai puțin întâmplătoare. După vremea zilei respective, știa mamaia cum e sufletul persoanei respective și cum îi va merge în acel an. Babele erau capricioase și uneori ningea sau de te miri unde se stârnea un vânt de te seca. De odat’ mamaia zicea „uite-o ce ascunsă e! are sufletu’ de gheață și te miri că nu se înțelege cu noră’sa„. Era prevenită de tot ce va să vină, nu??

Aici și acum, porți mărțișorul cât vrei, dar e obligatoriu ca atunci când întâlnești un pom înflorit să-l împodobești cu mărțișorul tău. El îți oferă înflorirea perpetuă. Și câți copaci înfloriți și împodobiți nu întâlnesc. Zâmbesc dimineților sau zilelor in care-i descopăr. E bine să fii și hlizit, din când în când, mai ales primăvara. Vi se întâmplă??

Să vă poarte noroc, oricum!

Update, azi, 07.03.2021 : Și voi femei dragi, să fiți sănătoase, sa vă bucurați de cei de lângă voi și să vă depășiți limitele!


Și un mic cântecel, de demult..

Sursa: YouTube.com

Sursa foto și foto reprezentativă: arhiva personală.

.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală a textelor, dar și a fotografiilor.


Conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa totală este interzisă fără acordul meu expres. “Copyright © 2019 – 2021 Ina S. – Toate drepturile rezervate”

Acest site/ (aceste articole) este/ (sunt) protejat(e) de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 200 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol și avizarea mea în mail.

41 de gânduri despre „Mărțișoare, prin viață..

Adăugă-le pe ale tale

  1. Frumoase amintiri despre martisoare si traditii! Faina idee avea mamaia ta sa scrie cine, ce cu „babele”. 😊
    Imi amintesc emotia oferirii de martisoare profesoarelor – in „generala” ofeream ce cumparau parintii; in anii de liceu n-am mai oferit tuturor, si mergeam singura sa cumpar.

    Cred ca trebuie sa gasesc si eu o idee pentru a „purta” macar unele dintre martisoare cand nu mai e martie. 😊

    Weekend minunat iti doresc, Ina! ❤️ Multumesc pentru valul de amintiri starnit in mintea mea de randurile tale. Pupici! 😘

    Apreciat de 1 persoană

    1. Avem mărțișoare și pe draperii. Uneori înfloresc unde mai e nevoie. Sigur găsești tu ceva practic, de făcut cu ele. Mă bucur că ți-a plăcut interpretarea lui mamaia vis_a vis de „babe”. Mulțumesc, Diana! Weekend plăcut, în continuare! 😘❤️

      Apreciază

  2. Tu ai avut mereu darul să strângi frumuseți de-a lungul vieții. De data asta e vorba de mărțișoare, care ne stârnesc, la rândul lor, amintiri plăcute și ne fac să ne hlizim fără să ne dăm seama. 🙂
    Duminică plăcută, Ina!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Frumoase amintiri 🙂
    Eu n-am foarte deosebite, doar că era simplu și bine. Sau mi le-au sters ultimii ani, cu doi copii în școli și tot tacâmul aferent, de ți se ia de orice sărbatoare, până-i uiți ideea sau simbolul.
    Paradoxal, mi-a revenit bucuria lor tocmai acum, în anul pandemic, când mi s-a luat grija cadourilor…
    Ador trifoii și coșarii și potcoavele ❤ dar cred că ți-am mai zis, că parc-ai zis că-mi dai și mie din ei 💖💖

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult, Issa! Lasă că e buna revenirea asta. E însoțită de simplitate și frumos. Nu mai spun cât noroc, bine și ce mai ai nevoie îți aduc coșarii, potcoavele și trifoii, primiti cu drag din partea-mi. 😘❤️

      Apreciat de 1 persoană

  4. Mulţumesc pentru mărișor și pentru urare!
    Și pe noi (mai am o soră) ne-a învăţat bunica să ne alegem o babă încă de pe la sfârșitul lui februarie. Ales, vine vorba, de fapt și baba era predestinată din moment ce era legată de ziua de naștere. Așa aveam parte tot timpul de ultima babă. Într-un fel îmi era ciudă că baba sorei mele era în 1 martie, dar pe cum am crescut mi-a trecut supararea.
    Uite ce faci! 😂😉 Trezești multe amintiri.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult și eu, Constanta! Daaa, babele la mine, se aleg și in ziua când te-ai născut , dar ziua din săptămână nu ca cifră. Vad ce fac, dar lasă că la ultima precis se îmbină vremea. 🙂 Nu știu cum e și cu amintirile astea, că la 20-30 de ani nu prea mă uitam înapoi și nici ele nu veneau peste mine. Acum vin nechemate. 😁 Duminică plăcută! 😘❤️

      Apreciat de 1 persoană

  5. Perioada asta de inceput de Martie mi s-a parut intotdeauna superba. Fie la scoala fie mai apoi la serviciu, mi-a placut sa dau martisoare. Imi placea sa colind sa vad noile creatii. In fiecare an gaseam ceva nou. Si uneori imi luam cate ceva doar pentru ca erau modele mai aparte. Multumesc pentru amintirile impartasite cu noi si pentru martisoare.
    La Multi Ani pentru ziua noastra si o primavara superba, draga mea! Pupici!😘❤️

    Apreciat de 1 persoană

  6. Ce amintiri mi-ai trezit! Eu am avut învăţător. Dar îi duceam mărţişoare şi-mi amintesc cum ne lua pe fiecare şi ne pupa şi cât de fericiţi eram când le dădeam. Apoi, în 5-8, sigur că le alegeam în funcţie de cât de mult iubeam profesoara respectivă. 🙂
    La mulţi ani, Ina!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc frumos, Potecuță! Îți face plăcere să le oferi, sa le primești. Asa-i cu mărțișoarele.. La multi ani! Sa fii fericită! 🌹☘️😘❤️💝💙💖💚

      Apreciază

  7. Ce frumos ai evocat acest început de primăvara! Ai împletit şnurul amintirilor în cel mai simpatic mod cu putință! Când am fost în 2019 în țară, am mai răscolit prin sertare. Atunci am dat de sute de mărțişoare adunate în mulții ani de la catedră…o parte le-am dăruit… aici nu se poartă, iar eu am confecționat mărțişoare din te miri ce: ghinduțe, coji de pistachios, nasturi plus culoare!
    Te îmbrățişez!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Chiar am incercat sa împletesc, așa pueril, cum pot eu, ce am trăit legat de mărțișor. Mă gândesc că ar fi fost frumos sa le vedem, așa strânse în ani, dar mai ales minunățiile, cele inedite și speciale lucrate de tine. Seara buna, Aura și pupiciii iar. 😘❤️

      Apreciat de 1 persoană

      1. Nu am făcut multe, dar nici nu le-am fotografiat! Am dăruit unor prieteni şi copiilor lor, plus povestea mărțişorului.
        Cu tot dragul te îmbrățişez!🤗🤗🤗

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

genovevadans

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
<span>%d</span> blogeri au apreciat: