Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Rădăcini

Am inceput sa cred despre ai mei, ca au fost un pic diferiti de altii, numai dupa ce intr-o zi, am ajuns sa scotocesc cu Ela, prin sertarele bunicii. Era spre toamna, trecuse culesul viei si faceam si curat prin „mostenire” si pregateam ceva de bog’daproste pentru tata.
Am dat intamplator de stiutele, dar si de nestiutele rochii ale bunica’mii. Le cunosteam pe cele de ”batranete”, ce nu erau sterse, aveau culori vii, erau lucrate cu bun gust, nimic iesit in evidenta. Mamaia zicea ca trebuie sa-ti tii varsta, nu sa-ti pui conci in cap, cu trimitere evidenta la o matusa, pe care n-o suporta, sora sotului ei, care-i dorea averea – casa, paminturile, pana si butoiul:P. Nu era modesta mamaia, dar mare ne-a fost mirarea sa gasim rochiile de tinerete, taiate fara maneca, cu pliuri si falduri, materiale numa’ unu si unu ..asa incat daca as fi fost pe talia bunica’mii m-as fi batut cu Ela pe ele. Care, imediat s-a pus pe probat si maimutarit la oglinda (eii si ce oglinda, va spun mai tarziu…) … si nu-i statea nimic rau….dimpotriva. Abia astept sa revad ”carpele” astea, cum imi place mie sa zic, imbracate. Nu degeaba se lauda ca ea-si lucra tot ”la modista”.  Mamaia era un pic laudaroasa sau asa am crezut-o cat a trait. Era o femeie darza si vanitoasa. Parea cand prea mandra, cand prea ”biata femeie” fara noroc, ramasa singura prea devreme.

Mi se mai deschisese mie ochii odat’, la cimitir, cand un gropar zisese ca ”fu’ cripta plina de oase” si cand am vazut sacu’, ce popa il boteza cu vin, dar in momentele acelea grele, n-am realizat imediat. M-au urmarit imaginile si vorbele-n timp.

Eiii si mi-a mai parut mie ceva ciudat si cand mi-am gasit costumul popular de copil, al serbarilor de gradinita. ia mea cu trandafiri, dar si fota, intr-o fotografie veche  cu zimti. O fotografie veche de zeci de ani, multi  napoi, in care costumul meu popular era purtat de o fetita cu breton si parul ca si mine. Fetita era nepoata strabunicii mele din partea tatalui, tatalui meu. Nu stiu exact cum o chema, eu ii spun Ilenus.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ea-di.jpg

Cu mamaia si Ela

Eu, privind-o încă din copilărie – pe mamaia – și acum mi-e greu să nclin balanța.
Zicea că la 60 de ani era ‘balenă’ și ‘întorci omu’ din drum ori îl faci să stea-n loc‘, chiar la aceea etate.
Părea plină de ziceri, unele erau savuroase, dar mie, care am trăit cu ele mi se pareau firesti. Trec nepăsătoare (?!) printre ele. În gura bunică’mii care accentua nițel, prin repetiție, mai ales – nu cumva să uiti, erau firești și zise ca să știi, să ții minte și să rămână.
Dacă m-as putea întoarce, aș fi nițel mai atentă.

Sursa foto arhiva personală

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar  reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu  expres

Publicitate

6 gânduri despre „Rădăcini

Adăugă-le pe ale tale

  1. Povestirile tale imi trezesc nostalgii si-mi dau ghes sa caut printre „vechituri”. 🙂 Cu muuulti ani in urma am aruncat multe lucruri – mai de curand, m-au prins regretele. Mai am fotografii. Mai am o fota si o ie tesute si cusute de bunica, pe cand era eleva. 🙂 Fusta de la costumul popular am transformat-o in ceva ce sa pot purta vara. Ce materiale erau pe timpuri! 🙂
    Om fain mamaia ta! 🙂
    Zile senine iti doresc!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ups! Nu trebuiau aruncate. Eu am inca si lampa mica, fara sticla cu care mamaia l-a crescut pe tata bebelus. Am gasit-o in pod. Drept e ca pana la noi puteau fi multe aruncate dar le-am gasit stranse. Sunt pline de rugina unele. Iile si camasile, fotele au o valoare sentimentala si nu numai… Multumesc pentru tot! Numai bine si tie! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    1. Ma emotionezi tu scriindu-mi asa. Ma bucur tare mult, caci are un sens ce mi-am propus. Incerc sa le scot de sub praful depus. Le-am pastrat, intr-o continuitate. Mamaia le-a pastrat la randu-i. Multumesc frumos de ganduri bune. Numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

%d blogeri au apreciat: