Lisa (1)

La strabunici!

Acesta este locul unde veneam in vizita_fulger_de ajutor, la strabunici.

Plecam cu mamaia, dis de dimineata cu un autobuz sau cu fr’o masina de ocazie, pana in prima comuna de langa Turu, ca sa ne putem intoarce seara, la fel. Ne mobilizam sa ducem paine si mai ales ca sa dereticam, sa-i ajutam la muncile grele ce le aveau de facut. Imbatranisera..

Eu eram un pui de om, dar implicarea conteaza. Oricum, eram prea mica, ca sa pot ramane singura acas’ la Turu.

Ma’marea si tatamare sunt icoane vii in sufletul meu si al Nelei.

Povestile familiei strabunicului se pierd in negura timpului. Era nepotul lui popa Costache si baiatul izpravnicerului Ionita, din Lisa. Acesta din urma a avut cu Gheorghita, fata de la oras, ce traise in mahalaua Odaia patru copii, trei baieti si o fata oachesa rau. N-a luat-o pe Gheorghita de drag, ci mai ales ca-i aducea pamant si spor. Era vrednica si facaleata. El mergea des la oras, doar trebuia sa trimita bani in Nemtia stapanului fermei Lisa. Asta nu-l impiedica sa poposeasca pe acolo, sa opreasca sa manance la restaurant, poate chiar la a’le Sandus (unde erau muzici, antren), intorcandu-se greu de pe acolo, dupa cateva zile de chiolhanuri. Gheorghita era cu gospodaria si copii.

Tudor, strabunicul meu, a ajuns dogar. Nu orice dogar, ci de care, trasuri, calesti. Ceilalti copii, Florea s-a facut cismar, Gica a fost casnica, doar era fata, iar Gheorghe a facut liceul. Si la vremea aceea, sa faci liceul era un eveniment. Pe Gica, fata oachesa si cu mintea brici au maritat-o cu un ”plontonier”, dar numai dupa ce i-au dat ceruta dota (nu stiu cate pogoane de pamant).

Toate intrau pe un fagas normal, copii aveau o meserie, iar fata se maritase, daca nu venea razboiul. Acesta a pustiit locurile. Toti barbatii s-au dus la lupta si femeile aveau ”lupta” lor. Ele ajunsesera umbre, au ramas batute de ganduri, griji si unele, cu plozii prinsi de fuste.

Nici familia lui Ionita n-a scapat pe razboi. Strabunicul Tudor era tanar, neinsurat si-a mers la razboi de bunavoie, ceilalti frati erau prea mici. S-a intors bine, dar cu sufletul zdruncinat de grozaviile traite si vazute.

A fost improprietarit de Rege cu zece pogoane de pamant, pentru ca a fost la razboi, asa cum se promisese. Tare mandru a fost, cand singur, prin puterile sale a devenit proprietar de pamant.

Tudor avea oricum o mandrie nativa. Era un brad de om, falos, inalt, dar cu ochii albastrii, blanzi.

Tudor in tinerete

Si asa, tanar si cu zece pogoane de pamant, a pornit sa ceara de nevasta pe Petra, dintr-o comuna vecina, cea mai frumoasa fata din satul ei. A cerut-o si-a luat-o in trasurile cu care venisera, dupa ce s-au invoit. Degeaba au iesit tinerii din sat, la ceas de seara, sa opreasca trasurile, sa nu le ia frumusetea. Nu s-a putut opri nimic, Tudor era hotarat ca Petra sa fie a lui, si-a fost.

A fost o sotie buna si draga. Frumoasa ca o cadra*, ne povestea mamaia, Tudor o iubea mult. Impreuna nu aveau piedici. Era chibzuita si buna gospodina. Au facut trei copii. Prima fata Floarea (bunica mea), urmand imediat si doi baieti, Florea si Radu. Erau frumosi tinerii parinti, se completau.

Dar de’odat’ mamaia, mica, avea sase ani a aflat ca mama ei nu s-a simtit bine si a plecat la Doamne Doamne. Dar nu pentru ca au suparat-o ei, ci pentru ca a iubit-o mult Doamne Doamne. Mamaia, noua, ne-a spus ca a facut tetanos, intepandu-se-n picior (era vremea cand oamenii mergeau mult desculti). Tarziu, cand am fost oameni in toata firea si ea (mamaia) era spre senectutea vietii, ne-a spus adevarul, nestiut de nimeni – ” a facut un raclaj’‘.

Astfel ea Floarea, a ramas femeia familiei, cu ceilalti doi frati mai mici. Radu nu avea doi ani. Amintirile mamaiei despre Petra sunt putine. Isi amintea cum s-au dus, cu ea, in vizita la fratii mamei, in comuna vecina si cum n-a lasat-o sa bea apa ca sa nu ia tuberculoza, ce bantuia prin zona. I-a spus ”mori de sete, dar apa nu ceri”. Cand au plecat din sat, a dus-o pe Floarea la o fantana si i-a dat sa bea apa pe saturate. Si-si mai amintea ca le cusea camasute noi si frumoase, in fiecare iarna, pentru Pasti si ca acestea sclipeau de curate.

Uriasul bland ramasese singur, cu trei copii. A fost ravasit de pierdere, dar a gasit tot in el puterea sa reziste, pentru cei mici.

Sursa foto: arhiva personala.

*cadra – de pus in poza, si inramat (cadru)

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate

26 de gânduri despre „Lisa (1)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Am mai spus-o: imi place mult sa citesc povestile tale. Unele imi amintesc de povestile pe care le-am auzit si eu, de-a lungul timpului. Pe strabunica mea, din partea mamei, o chema Petra, si doi dintre cei cinci copii ai ei au murit in razboi (una dintre fiicele ei s-a numit Floarea)… 🙂
    Numai bine!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Draga Ina,
    Scuze ca ieri nu am putut comenta, dar a fost o zi tare haotica!
    Imi place teribil de mult cum scrii .. Eu nu îmi cunosc foarte bine strabuncii.
    Nu am idee de ce! Mama îmi povestea foarte rar cate ceva de bunica ei, iar tata … niciodata!
    E tare frumos sa-ti stii radacinile! Multumesc de postarea ta frumoasa, sper ca vei mai scrie …
    O zi placuta îti doresc!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ella, stai linistita! Nu-i nici cea mai mica problema. Eu in weekend am multa treaba si doar duminica seara ma linistesc si am net, deci sunt absenta cam 2 zile, volens-nolens… Scriu ce simpt. Nici eu nu stiu prea multe din partea mamei, dar stiu din partea tatalui, a bunicii de tata, cu schema de arbore genealogic… Multumesc mult de sustinere. 🙂 Numai bine!

      Apreciază

  3. din nou gasesc aici o pagina de suflet, cu un text incarcat de sensibilitate si emotie. Super stii sa asterni amintirile, minunat ar fi sa le publici intr-o culegere, poate intitulata „amintiri din copilarie” 💕
    Trimit ganduri bune si imbratisari din Bavaria 🤗

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc frumos. Nu am prea multe merite, doar amintirile, si vreau sa ma ”dezbrac” de ele, un pic. Sunt atat de frumoase ”Amintirile din copilarie” ale lui Creanga, ca le-as aduce o atingere, folosind titlul.
      Multumesc si de ganduri si imbratisari si eu va transmit toate cele bune, cu drag, din campie! 🙂

      Apreciază

    1. Nu-i meritul meu. Bunica stia foarte multe amanunte si-n ultimii ani ne tot povestea, insisistand. Relua povestile ades. Si cand am pierdut-o, mi-am dat seama ca pierd tot ce stia. Si astfel dupa ceva timp am inceput sa creionez ce stiu, apoi a venit blogul in completare. Ca sa nu pierdem ce-a fost… Cat despre carte, eu sunt inginer… 🙂 Cine stie ce implica… Multumesc mult. Numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

cocinaitaly

comida italiana

Istoria cu Mari

"Ma misc intre Dumnezeu si neamul meu" - Petre Tutea

Copper Attitude

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Les Jumelles

Le blog des Jumelles - Passionnées par la communication, l'événementiel et le tourisme, nous sommes ravies de vous partager ici notre quotidien (Lifestyle). Nous vous souhaitons une bonne visite ! :)

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

Adrian Petrisor

p h o t o g r a p h y

Dungha

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Lluís Bussé

Barcelona's Multiverse | Art | Culture | Science

DOSAR CU SINE

Povestiri cu final neterminat

Mulțumesc

Cel ce mulțumește e liber

simply bucharest: a league of gentlemen

despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul

Atipica

Mereu altfel....

MARIANAROMANICA.RO

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Vultureşti

Auf einmal ist alles relativ

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: