Mamaia

Mor…Morr…

Asta mi-am amintit, gandindu-ma la mamaia. Poate-i printre cele mai amuzante amintiri despre ea.

Mamaia este mama tatei, deci bunica dinspre tata. La ea locuiam, cand eram copii, in toate vacantele noastre, la Turu.

Turu pentru mine este un loc magic. Si cum sa nu fie cand toata copilaria, adolescenta si chiar maturitatea (mai rar), s-au impletit cu Turu.

Vacantele noastre, a mea si a Nelei, incepeau si se sfarseau cu Turu. Facea mama, cum facea si desi toti ceilalti copii, cantonati in vacante la bunici, plecau, macar cu doua saptamani inainte, sa se pregateasca de scoala, noi plecam in ultimele zile. Cand mai crescusem si-i reprosam mamei, zicea: ”lasa, lasa ca va puteti duce la scoala cu un caiet, ca apoi sa va pot cumpara exact ce va trebuie”. Mamei i se parea o extravaganta cumparatul caietelor in exces. Atunci in ultima zi de vacanta urma tunsul scolaresc ( si eu si Nela am avut parul scurt), taiatul unghiilor, remediatul_evaluatul uniformelor (lungit, cusut tivuri, gaurele). Incepea cautarea guleraselor apretate, a camasilor, a pampoanelor de prima zi, ce oricum nu-mi placeau, iar mama nu avea timp de ”prostii”, desi era o moda atunci. Uneori alergam dupa o uniforma noua, de nu primeam, de la o verisoara mai mare, o uniforma cado’, purtata cu multa grija, nu ca ale noastre ce pareau ca au facut razboiul. Iar florile, de intaia zi de scoala, erau din trandafirul buchetar de pe marginea drumului, de pe bulevard. Le taia mama cu mare grija, le alinia, le aseza in folia mare de celofan, de ziceai ca infasa un copil. Noi plecam, tarsaind mai mult buchetul, ce ajungea destul de chinuit in bratele invatatoarei sau dirigintei. Nu ne complexa deloc, rosu acela grena plin de manunchiuri de flori trandafirii. Scapasem si de corvoada …inceputului. Jos cordeluta!

Ufff! Ma iau cu vorba si divaghez de la subiect…

La Turu, statia de autobuz era in dreptul curtii nostre, sub caisul mare, din fata casei, in care uneori, ne faceam veacul si noi copii. Si se strangea lume puzderie, mai ales, cand trebuia sa se duca oamenii, in oras la Combinat sau cand plecau spre el. Sau cand erau sarbatori sau balci.

Era autobuz sau rata sau ce-o fi fost, eu stiam ca, tot timpul e lume multa si-mi jinduia caisele.

Si intr-un amurg de ziiii, vine mamaia obosita din curte, cred ca fusese in gradina, nu-mi amintesc ce facuse, si asezata pe lada (ei de zestre) de langa soba incepe sa se vaiete, sa se vaicareasca, rapusa de munca: ‘‘auoleo, auoleo mor! aoleo morrrr!” Aud eu de cateva ori vaietul, ma necajesc ca sufera, si pash pash, in liniste, sa n-o deranjez, deschid repede geamul si incep sa strig cat pot eu de tare: ‘‘Sariti lumeeeeee, ca moare mamaia!”.

Intr-o viteza, cu o agilitate de felina, m-a prins de sus de pe geam si mi-a pus mana la gura, incercand sa nu ma sperie: ” nu mai tipa mamaie! Uite mamaia nu moare! uite-ma’‘ incercand sa ma convinga ca-i sanatoasa. Zambea larg, si-mi arata miscand mainile, picioarele, ca n-o mai doare nimic.

Eu sunt nepoata ei preferata si o mostenesc intru totul. Rar mi se intimpla sa ma aplec scurt si sa nu oftez sau sa nu ma sperii, ca ea, de fr’o boala, fie ea si imaginara – de-un timp. Zambesc larg amintirii…

Si de mult timp ne aminteam intamplarea ”uite mor, dar nu chiar”.

Sursa foto reprezentativa: arhiva personala

Sursa foto: arhiva personala

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate

19 gânduri despre „Mamaia

Adăugă-le pe ale tale

  1. Eu nu am avut absolut de loc o legătură bună cu bunica din partea tatălui …
    Poveste lungă și nu are rost să o scriu aici, mai ales că nu e veselă deloc, așa că pot să spun că acea „bunica” a fost … invizibilă!
    În schimb bunicii din partea mamei, au fost cei mai dragi și buni și iubitori bunici din lume!
    Mă bucur pentru ține că ai avut o bunica așa de iubitoare!

    Te văd deja cățărată pe geam și rad … 😅

    Să ai o săptămâna frumoasă! Pupici! ♥

    Apreciat de 1 persoană

    1. Rad si eu cu tine. Asa a fost, intamplarea, cu mine o mogaldeata pe geam. 🙂 Multumesc frumos. Am avut parte de iubire si sper sa mai avem, toti. Si tu sa ai o saptamana flu flu, usoara si vesela! 🙂 Pupiciiiii!

      Apreciază

  2. Îmi imaginez dacă și bunicile mele, dispărute prea devreme, or fi făcut la fel. Cel puțin pe mama mi-o amintesc că repeta în fiecare toamnă: „iarna asta io mă duc”, dar, slavă Domnului, a trăit 79 de ierni, a 80-a fiindu-i fatală.
    Poate că și noi ne-am plânge la vârsta lor, dar nu se mai poartă. 😉

    Apreciat de 2 persoane

    1. Mamaia zicea cand vorbeam de ceva peste o perioada de timp ”nu mai apuc eu vara viitoare”. Si tot asa a ajuns pana la 92 si un pic. Eu ii seman la vaicareli. Odata mi-a spus c-o doare spatele ca s-a ‘nvelit cu patura mea. A ramas iar proverbiala. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Am râs cu lacrimi de aceasta superba secventa, expusa atât de frumos în scris, un extras din filmul amintirilor din copilarie, perceput imaginativ ca pe un déjà vu real… 🙂 ))) Merci !
    O zi superba binecuvântata cu pace bucurie adevarata în Suflet, draga Ina !

    Apreciat de 1 persoană

  4. ❤ eu cand citesc, cuvintele prind viata si, daca mai am si poze, parca se transforma totul in filmul intamplarii :D.
    Mi-a placut mult sa ma bucur alaturi de tine de aceste amintiri de pret <3.
    Imbratisari cu drag :*

    Apreciat de 1 persoană

  5. Amintiri dragi cu mamaie! Și eu am crescut alături de mamaia din partea mamei. Stăteam în aceeași curte și ce frumos a fost! Iar mamaia era plină de șotii, glume, povești și…. multe bunătăți pentru nepoții ei dragi.
    Dumnezeu să-i odihnească pe toți bunicii!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Iubesc orasul meu

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

Gigi Ţepuş

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

clipe de reverie

un blog despre acele momente pe care ai vrea să le prelungești într-o eternitate, dar și despre momente de încercare

Viata ca o limonada

Site de umor și poezie

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: