Vers de toamnă

Sper să vă placă. L-am descoperit, în perioada când citeam mai multă poezie, întâmplător, într-un ziar. Am copiat poeziile într-un caiet, cum făceam ades în perioada adolescenței. Azi, din întâmplare am început să caut prin hartiile vechi impresii și altele, și așa am ajuns aici. Poeziile lui sunt cam necunoscute. Pe wikipedia am aflat doar ”Spiridon Popescu (n. 13 august 1864 – d. 8 mai 1933) a fost un scriitor și publicist român.”

Autumnală

                       de Spiridon Popescu

Mai locuiam cu cineva în mine.
Și tare greu era, distinsă Doamnă
Eu mă zbăteam să-mi țin curat frunzișul
El, neglijent, mi-l tot păta cu toamnă.

N-am mai putut să-l sufar pân’ la urmă
Și m-am gândit să-ncerc să-l dau afară,
Dar cum era probabil mai puternic
Fusei zvârlit de-a bușilea pe scară.

Acum privește: eu plătesc chirie
Iar el în mine, singur, se desfată –
Ferice de cel orb, distinsă Doamnă
Că nu-si zărește frunza niciodată.

Confuzie

                     de Spiridon Popescu

Au trimis Toamna să ruginească frunzele plopului,
Dar, cum nu era nici un pic de lumină,
Toamna a confundat frunzele plopului
Cu sufletul meu.

Iată de ce, iubito,
Atunci când îmi pui urechea pe inimă,
Nu auzi nici o privighetoare cântând.

La sugestia Suzanei particip la „Jocul de luni” ce a fost găzduit de Zinnaida și apărut sub impulsul citatelor din carti postate de Ella și acum a venit randul Suzanei să-l preia. Participarea constă în redarea unor citate preferate și puteți participa și voi înscriindu-vă doar.

Și cum și poeziile dragi mie sunt citate din diferiți visători, iată-mă!