Vechituri

Si mama, ne spunea ca are ceva origini turcesti, caci numele ei de domnisoara e o raritate – Euna, iar profesorul ei de istorie era intrigat de el, atragânu-i atentia. Mama n-a fost niciodata curioasa sau o fi fost si eu nu stiu, dar măritandu-se era o ”Sirvu”, așa ca avem destule ”origini” de desțelenit.  La Turu, în lunca Dunarii, nimic nu parea ciudat.

Si uite cum mama frumoasa ca o tătăroaica, cu ochii mari si veselă, deschisă, plină de bunătate si dărnicie ajunse in ograda „babii”, că asa i fu’ vrerea. Tata, un copil, ce nu realiza ce i se ntimplă, se trezi legat fedeles că așa vru’ mamaia.

Si hodoronc tronc, noi. Si mama îi mai reprosa uneori tatei, mai stii cand ai vrut sa-mi dai copilul familiei…nu stiu care, o familie vecina, fara copii, care, mai in gluma, mai in serios auzindu-l cum se lamenteaza ca are a doua fata, a zis raspicat ca o vor ei. Si mama ca o closca a pitit ”odorul” sub propriile pene si s-a luat la tranta cu tot ce-i statea in cale, ca sa-l apere, vorba ceea: ”n-ai nici tu, nici împaratul,/ bani sa-mi cumpere baiatul/ pleaca-n sat, ca-i mare satul/ pleaca! pleaca! si-a plecat.” – V. Carianopol, parca. Poezia o stiu de la Ela. Ea in generala, avea o clasa model sau cum s-o fi zicand atunci si l-au avut invitat pe poet. Era o serbare cu parintii si nu-mi amintesc cum am aterizat si eu atunci, acolo si nu-mi amintesc sa fi fost si un parinte de-al nostru. Era un amestec protocolar de buchete de flori, de plecaciuni, amestecat cu puțin politic, dar multa poezie intr-o atmosfera calda. Eu sunt cu trei ani mai mare ca Ela si cu patru la ”carte”. Si Ela e raza mea de soare. A tuturor, de fapt.

În fine, două copile măricele, impresionate si impresionabile, așa am trecut prin copilarie.

Cu mamaia, pe post de zbir, în zilele de vara, când dormitam de caldura, la umbra boltei de vița de vie sau ne fațaiam de la o curte la alta, spre ceilalti bunici, când totul era dilatat in funcție de imaginația noastra, dar și cu mama pe post de zâna buna sau zâna rea, ce ba trebuia sa ne alinte, oblojeasca, ba sa ne puna la punct când greseam sau ne obrazniceam. Na!, astia erau stâlpii casei în care am crescut.

Tineri…

Tata nu era stâlp, mai degraba era copil mai mare, mai destept, mai revoltat, mai obraznic. El reusea chiar iritând ”stalpii”, sa faca ce voia, adica uneori sa bea, sa o necajeasca pe mama pâna la lacrimi: ”bine, iar ai baut??, ” cine iooo??” ”tu, cine!”, ”mai pardon, io nu-s beat! am baut io?”, ”atunci cine?”, ”liniste, ca ma duc sa ma culc”, îl auzeai, încercand sa se descalte, repede tinându-se de tocul usii, ca de obicei, încercand sa scape de tirul mamei. Uneori aceasta renunța, alteori nu. Noi (mai mult eu, ca Ela era prea mica) ne faceam mici auzind dialogul. Si acum, om in toata firea, ma ascund când aud certuri sau intrebari, vorbe grele spuse tare. Mai ca ma apuca plânsul.

La nunta unchiului Nonu, fratele cel mai mic al mamei

Si n-am terminat copilaria sa știti.  Înca copilaresc.

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto arhiva personala.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres

15 gânduri despre „Vechituri

Adăugă-le pe ale tale

      1. Oare, se pot uita anumite amintiri ? Eu cred ca mereu exista un colt in care sunt asezate la conservat toate trairile noastre. Si intr-un moment, un clopotel, o adiere de vant, le readuce la lumina. O zi minunata Ina !!!

        Apreciat de 1 persoană

  1. Ca povestile la gura sobei: imi merg direct la suflet!
    Amintirile tale imi aduc valuri-valuri de amintiri! As vrea sa le astern, dar nu pot fi atat de „dulce” cum esti tu, si-ar parea mai mult ca o „dare de seama”. 🙂
    Sper ca stii deja: citesc pe nerasuflate paginile tale cu amintiri! De-ar fi scrise intr-un jurnal pe care l-ai lasat pe masa nu l-as deschide, dar asa… savurez aceste randuri-amintiri-trairi. 🙂
    Zile senine iti doresc!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Multumesc mult ca vii in ”vizita”, ca-ti si place deja imi gadila orgoliu. Cum ziceam, eu nu vreau sa scriu romane, ci scriu in joaca., de drag, de dor… Deci n-am pretentii mari. Mai am multe de povestit, deci iti trebuie rabdare cu mine. 😛
      Dar te incurajez sa-ti scrii si tu amintirile.. Te provoc chiar si vedem noi cum par.
      Eu la randu-mi am fost sustinuta asa ca-mi veni randu’..
      Multumesc pentru toate cele scrise mai sus. Numai bine!! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Turist prin Romania

Aducem Romania mai aproape de tine

Daniele Peluso

Fotografia amatoriale, scrittura amatoriale, minimalismo, voli pindarici, nebbie ed utopie.

Qisqis și fericirea din clipă

Fericirea se compune din acele clipe în care simțim

Paul Militaru

Photography Portfolio

tudor chirilă

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

FlorinaMM

....despre viata.....si nu numai....

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: