Vechituri

Familionul

Si mama, ne spunea ca are ceva origini turcesti, caci numele ei de domnisoara e o raritate – Euna, iar profesorul ei de istorie era intrigat de el, atragânu-i atentia. Mama n-a fost niciodata curioasa sau o fi fost si eu nu stiu, dar măritandu-se era o ”Sivu”, așa ca avem destule ”origini” de desțelenit.  La Turu, în lunca Dunarii, nimic nu parea ciudat.

Si uite cum mama frumoasa ca o tătăroaica, cu ochii mari si veselă, deschisă, plină de bunătate si dărnicie ajunse in ograda „babii”, că asa i fu’ vrerea. Tata, un copil, ce nu realiza ce i se ntimplă, se trezi legat fedeles că așa vru’ mamaia.

Si hodoronc tronc, noi. Si mama îi mai reprosa uneori tatei, mai stii cand ai vrut sa-mi dai copilul familiei…nu stiu care, o familie vecina, fara copii, care, mai in gluma, mai in serios auzindu-l cum se lamenteaza ca are a doua fata, a zis raspicat ca o vor ei. Si mama ca o closca a pitit ”odorul” sub propriile pene si s-a luat la tranta cu tot ce-i statea in cale, ca sa-l apere, vorba ceea: ”n-ai nici tu, nici împaratul,/ bani sa-mi cumpere baiatul/ pleaca-n sat, ca-i mare satul/ pleaca! pleaca! si-a plecat.” – V. Carianopol, parca. Poezia o stiu de la NEla. Ea in generala, avea o clasa model sau cum s-o fi zicand atunci si l-au avut invitat pe poet. Era o serbare cu parintii si nu-mi amintesc cum am aterizat si eu atunci, acolo si nu-mi amintesc sa fi fost si un parinte de-al nostru. Era un amestec protocolar de buchete de flori, de plecaciuni, amestecat cu puțin politic, dar multa poezie intr-o atmosfera calda. Eu sunt cu trei ani mai mare ca NEla si cu patru la ”carte”. Si NEla e raza mea de soare. A tuturor, de fapt.

În fine, două copile măricele, impresionate si impresionabile, așa am trecut prin copilarie.

Cu mamaia, pe post de zbir, în zilele de vara, când dormitam de caldura, la umbra boltei de vița de vie sau ne fațaiam de la o curte la alta, spre ceilalti bunici, când totul era dilatat in funcție de imaginația noastra, dar și cu mama pe post de zâna buna sau zâna rea, ce ba trebuia sa ne alinte, oblojeasca, ba sa ne puna la punct când greseam sau ne obrazniceam. Na!, astia erau stâlpii casei în care am crescut.

Tineri…

Tata nu era stâlp, mai degraba era copil mai mare, mai destept, mai revoltat, mai obraznic. El reusea chiar iritând ”stalpii”, sa faca ce voia, adica uneori sa bea, sa o necajeasca pe mama pâna la lacrimi: ‘‘bine, iar ai baut??, ” cine iooo??” ”tu, cine!”, ”mai pardon, io nu-s beat! am baut io?”, ”atunci cine?”, ”liniste, ca ma duc sa ma culc’‘, îl auzeai, încercand sa se descalte, repede tinându-se de tocul usii, ca de obicei, încercand sa scape de tirul mamei. Uneori aceasta renunța, alteori nu. Noi (mai mult eu, ca Ela era prea mica) ne faceam mici auzind dialogul. Si acum, om in toata firea, ma ascund când aud certuri sau intrebari, vorbe grele spuse tare. Mai ca ma apuca plânsul.

La nunta unchiului Nonu, fratele cel mai mic al mamei

Si n-am terminat copilaria sa știti.  Înca copilaresc.

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto arhiva personala.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres

20 de gânduri despre „Vechituri

Adăugă-le pe ale tale

      1. Oare, se pot uita anumite amintiri ? Eu cred ca mereu exista un colt in care sunt asezate la conservat toate trairile noastre. Si intr-un moment, un clopotel, o adiere de vant, le readuce la lumina. O zi minunata Ina !!!

        Apreciat de 1 persoană

    1. Coșbuc e cel cu poezia”A venit un lup din crâng”😃. Amintiri superbe,cu bunica din partea mamei am crescut și noi,nici cealaltă nu era foarte departe,dar aceea era”bunica de vacanță”.Ce frumoase copilării am avut.

      Apreciat de 1 persoană

  1. Ca povestile la gura sobei: imi merg direct la suflet!
    Amintirile tale imi aduc valuri-valuri de amintiri! As vrea sa le astern, dar nu pot fi atat de „dulce” cum esti tu, si-ar parea mai mult ca o „dare de seama”. 🙂
    Sper ca stii deja: citesc pe nerasuflate paginile tale cu amintiri! De-ar fi scrise intr-un jurnal pe care l-ai lasat pe masa nu l-as deschide, dar asa… savurez aceste randuri-amintiri-trairi. 🙂
    Zile senine iti doresc!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Multumesc mult ca vii in ”vizita”, ca-ti si place deja imi gadila orgoliu. Cum ziceam, eu nu vreau sa scriu romane, ci scriu in joaca., de drag, de dor… Deci n-am pretentii mari. Mai am multe de povestit, deci iti trebuie rabdare cu mine. 😛
      Dar te incurajez sa-ti scrii si tu amintirile.. Te provoc chiar si vedem noi cum par.
      Eu la randu-mi am fost sustinuta asa ca-mi veni randu’..
      Multumesc pentru toate cele scrise mai sus. Numai bine!! 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  2. Am revenit ca să citesc ce mai e pe-aici. Azi ar fi fost ziua tatălui meu și sunt atât de singură încât nu am cui să-i dau pomană pentru sufletul lui. Cred că e vina mea. Și a pandemiei.
    Darr… Versurile sunt ale lui Coșbuc și ardeleanca de mine le-a recunoscut. Și-uite-așa supăr lumea cu criticile mele bineintenționate. 😦
    Un gând bun pentru tatăl tău și pentru mama ta. Pupici Nelei și ție.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mă bucură nespus de mult că ai mai poposit la mine. Nimic nu mă supără, poți corecta, o sa verific și corectez duminică, cred, când o să am timp..
      Altfel, Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte! pe tatăl tău. Eu zic că primesc cumva gândurile și rugile noastre, ei știu.. Pandemia asta e păcătoasă, mai bine sa stam îndepărtați, cat se poate. Nu te necăji, fii puternica și curajoasa! Te mbratisez cu drag! Mulțumesc frumos pentru toate gândurile bune, dar și pentru rânduri.🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: